De noi are toată lumea loc.

nu vine nimeni să ne învieze. avem loc
pentru mirese pentru gineri
în locurile strîmte
să zică sunteți prea mulți. nimeni.
nu se plânge de înghesuială.

prea îngăduitori cu ale vieții 
ne înmulțim ca iepurii de câmp
pe metru pătrat inspirăm același aer.
coroane de viruși. împărați din depărtare
când visam cu o mie de ochi
o mie de picioare. cine își imagina
din ce am fost vom fi folosiți
împotriva noastră

doar pământul se bombează la capete.
unii peste alții facem dragoste sub presiune
în tot felul de poziții nedescoperite de kama sutra.
ne lichefiem curgem prin toate găurile sirop de păpădii.

câteodată ni se pare că ne spargem în
flori de cânepă indiană ne curg fețele
ni se usucă gurile. 
și râdem de noi de la diafragme.

Everybody has room next to us.

no one comes to resurrect us. we have room
for brides for grooms
in the tight places
no one comes to say you’re too many. no one.
complains of crowding.

too understanding with the living
we breed like field rabbits
per square meter we breathe the same air.
crowns of viruses. faraway emperors
when we dreamed with a thousand eyes
a thousand feet. given what we were
no one thought we’d be used against ourselves

only the ground bulges at its ends.
all on top of each other we make love under pressure
in all sorts of positions undiscovered by the kama sutra.
we liquefy we ooze dandelion syrup through all our holes.

sometimes we think we’re breaking into
indian hemp flowers our faces melt down
our mouths are parched. 
we laugh at ourselves from our diaphragms.